După ce am închis laboratorul, la începutul anului 2021, mi-a venit ideea de a transmite și altor pasionați de macarons ceea ce am învățat din experiență, prin muuulte încercări.

Și înainte să țin primele cursuri la Horeca School, am vrut neapărat să îl învăț pe soțul meu, Liviu, cum să facă macarons.

Era, de fapt, un test și pentru mine, să văd dacă știu să explic cât mai detaliat tot procesul.

Sincer, dacă știam că se pricepe așa de bine, îl angajam demult în laborator! 😁

Așa că, într-o zi de sâmbătă, când eram amândoi liberi, ne-am organizat să facem macarons.

Trebuie să-ți spun că lui nu-i place deloc să stea în bucătărie sau să gătească. Iar prăjituri nu a facut niciodată. Doar niște albușuri bătute spumă cu telul (pe care îl punea să le bată mama lui, când era mic).

Să revenim.

Mi-am început ușor, ușor discursul, cu emoții, ca la primul curs.

El a fost foarte ascultător, a pus întrebări acolo unde era ceva neclar.

După partea teoretică, i-am explicat care vor fi pașii pe care îi vom urma.

Ce-i drept, pentru că avem un singur mixer, am făcut o singură bezea și eu m-am ocupat să fac siropul.

Apoi, fiecare a facut macaronage-ul, în bolul lui.

Eu i-am arătat mișcările, cum trebuie să amesteci, cum e bine sa te miști astfel încât să ajungi la consistența perfectă a aluatului.

Și el a repetat ce a văzut la mine.

L-am auzit șoptind în barbă că îl doare mâna la un moment dat, dar nu l-am luat în seamă. Așa-i în bucătărie, nu-i totul floare la ureche!

I-am arătat apoi cum se poșează macaronsii și a repetat exact miscările mele. Eu eram în continuare uimită de cât de bine se descurcă, întrebându-mă cum de nu mi-am dat seama mai devreme ce potențial are! 🤓

Ca să vezi că și după 21 de ani mai poți descoperi lucruri noi la partenerul tău!

Revenind la oile noastre, aaa, pardon, la macaronsii nostri, a venit momentul adevărului: coptul.